luni, 30 decembrie 2013

Jay Lake, "Escapement" (2009)

În octombrie 2009, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat un exemplar dintr-o ediţie de buzunar a unui roman de Jay Lake, Escapement (Editura Tor, New, York, 2010). Cum romanul este al doilea dintr-o trilogie, mai întîi am aşteptat ca să-l citesc pe primul - Mainspring - după care, în decembrie 2013, l-am parcurs şi pe acesta.

Şi iată ce am aflat:

Ca şi predecesorul său, Escapement este o ucronie - un roman care se desfăşoară într-un trecut alternativ în care istoria s-a desfăşurat altfel. Într-un univers mecanic, în care Pămîntul şi celelalte planete se mişcă împrejurul Soarelui într-un colosal mecanism cu roţi dinţate, la un an după evenimentele din Mainspring, trei personaje pleacă la drum din motive destul de diferite - iar intriga este împărţită pe trei planuri.

Unul dintre personajele principale este adolescenta Paolina Barthes, care locuieşte într-o comunitate mică şi săracă de pe Zidul ce desparte Pămîntul Nordic de cel Sudic. Ea se împrieteneşte cu un adolescent britanic care făcuse parte din echipajul dirijabilului Bassett, construieşte un dispozitiv mecanic cu care poate controla de la distanţă ritmurile materiei şi decide să călătorească spre Marea Britanie, cu speranţa că "vrăjitorii" epocii industriale o vor învăţa ingineria.

Al doilea personaj principal este Threadgill Angus al-Wazir, fostul şef de echipaj de pe Bassett. Acesta şi-a croit drum de la Zid înapoi pînă la Londra, însă primul ministru britanic îi încredinţează o misiune delicată - însoţirea unei expediţii destinate să construiască un tunel prin Zid către Pămîntul Sudic. (După cum probabil vă imaginaţi, proiectantul uriaşului aparat de foraj este un savant excentric, profesor doctor Lothar Ottweil.)

Cel de-al treilea personaj principal al romanului este bibliotecara Childress, care e trimisă într-o călătorie de către o organizaţie secretă, Păsările Albe, numai ca să afle că urmează să fie sacrificată, ca un pion într-un joc de şah, pentru ameliorarea relaţiilor cu altă organizaţie secretă, Ordinul Tăcut. Din fericire, nava pe care călătorea Childress este atacată de un submarin chinez, echipajul şi pasagerii sînt măcelăriţi, iar bibliotecara, luată drept una dintre conducătoarele Păsărilor Albe, este dusă într-o adevărată odisee pe mările şi oceanele Pămîntului Nordic.

Fiecare dintre cele trei personaje călătoreşte cu vase oceanice, cu dirijabile, cu submarine sau pe căi ferate, iar intriga implică o mulţime de scene spectaculoase. Printre personajele secundare apar agenţii unor organizaţii secrete, creaturi înaripate, oameni mecanici, într-o revărsare de imaginaţie ce rivalizează cu cărţile lui China Miéville sau Stephen Hunt. Trimiterile intertextuale sînt şi ele numeroase - de la Ozma din Oz de Frank L. Baum la 20.000 de leghe sub mări de Jules Verne şi de la The Digging Leviathan de James P. Blaylock la Kingdoms of the Wall de Robert Silverberg.

Din păcate, miza intrigii nu este la fel de mare ca în Mainspring, iar bună parte dintre tribulaţiile personajelor par să fi fost introduse de dragul lungirii romanului, mai degrabă decît cu scopul de a avansa intriga. E adevărat că, spre final, planurile narative sînt aduse laolaltă, iar personajele principale se întîlnesc şi cooperează pentru rezolvarea unei situaţii de criză, însă romanul mi s-a părut prea lung. Am afirmat în repetate rînduri că romanele cyberpunk bune mai lungi de 300 de pagini sînt rare. S-ar putea să fie adevărat şi în cazul celor steampunk. Escapement are 457 şi nu cred că am să-l mai citesc a doua oară.

Trilogia se încheie cu volumul Pinion, despre care am să vă ofer detalii aici, pe blogul Ţesătorul, la momentul potrivit. Însă nu foarte curînd...

Ar mai fi cazul să adaug că, dacă doriţi să vă procuraţi un exemplar din romanul Escapement, îl puteţi comanda online aici - şi încă la un preţ rezonabil.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

duminică, 29 decembrie 2013

Orson Scott Card, "Ender's Shadow" (1999)

În primele luni ale anului 1992, după ce îmi oferise spre lectură Neuromancer, Count Zero şi Mona Lisa Overdrive, domnul Mihai-Dan Pavelescu m-a convins să citesc un roman multipremiat scris de un anume Orson Scott Card - Jocul lui Ender. Am fost plăcut impresionat de acea carte, iar de-a lungul anilor am cumpărat aproape toate volumele din seria Ender, fie una cîte una (de la anticariat), fie mai multe deodată (de la Nautilus). Numai că... le-am lăsat să zacă la raft ani în şir.

Situaţia s-a schimbat însă în decembrie 2013, cînd am văzut de două ori filmul Jocul lui Ender (în companie agreabilă). Şi, în vederea pregătirii unei emisiuni TV, am citit romanul Ender's Shadow (Editura Starscape, New York, 2002).

Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Ender's Shadow este ceea ce se cheamă "sidequel" - un roman plasat în acelaşi univers imaginar ca un altul anterior, cu (mai mult sau mai puţin) aceleaşi evenimente, cu (aproximativ) aceleaşi personaje, însă relatat dintr-o altă perspectivă.

Mai exact, protagonistul acestui roman este Bean, cel mai tînăr şi mai inteligent aghiotant din echipa lui Andrew "Ender" Wiggin.

Intriga romanului urmăreşte traiul precar al micului Bean pe străzile din Rotterdam, într-un viitor în care omenirea îşi revine cu dificultate după două tentative de invazie extraterestră, iar Olanda a devenit o "Zonă Internaţională" în care, mai pe ascuns ori mai făţiş, se practică experimentele genetice şi traficul de organe. Bean însuşi se dovedeşte a fi rezultatul unui asemenea experiment de inginerie genetică, iar un fir secundar al intrigii urmăreşte eforturile unei călugăriţe, sora Carlotta, de a-l salva pe protagonist din mediul delincvent juvenil în care se afla acesta, de a-l trimite la Şcoala de Bătălii Spaţiale, de a-i urmări evoluţia şi de a-i găsi părinţii.

După nişte episoade traumatice trăite pe străzile din Rotterdam, Bean este selecţionat şi trimis într-un habitat spaţial printre copii-soldaţi mai mari, mai puternici şi mai bine educaţi. Bean îşi foloseşte însă inteligenţa şi ambiţia pentru a se descurca, pentru a învăţa şi pentru a-şi face aliaţi. Căci, la un punct de turnură din roman, un vechi duşman din Rotterdam, Achilles, ajunge la rîndul său în Şcoala de Bătălii Spaţiale, iar Bean trebuie să-şi mobilizeze resursele pentru a-l sili să-şi mărturisească crimele şi pentru a-l da pe mîna autorităţilor.

Progresiv, mai ales în cea de-a doua jumătate a romanului, evenimentele se suprapun cu cele din Jocul lui Ender, însă protagonistul, pe măsură ce îşi dezvoltă educaţia şi capacitatea de înţelegere a societăţii, intuieşte aspecte care îi scăpasseră lui Andrew Wiggin - planul de contraatac al Flotei Internaţionale, precum şi posibilitatea unui nou război mondial între marile puteri terestre după distrugerea invadatorilor.

Ca şi Jocul lui Ender, Umbra lui Ender este un roman captivant nu doar datorită intrigii, ci în primul rînd graţie prezentării evoluţiei unui protagonist ieşit din comun, dar vulnerabil. După reţeta dickensiană din Oliver Twist, cititorii sînt încurajaţi să empatizeze cu protagonistul şi să dezvolte o simpatie pentru el. Însă, cum o parte dintre evenimentele intrigii sînt puţin plauzibile, vulnerabilitatea lui Bean este la rîndul ei scoasă în evidenţă.

Tot ca în Jocul lui Ender, naraţiunea combină punctul de vedere omniscient selectiv (centrat asupra protagonistului) cu porţiuni de omniscienţă editorială în care se relatează dialoguri sau evenimente la care protagonistul nu este martor. La fiecare început de capitol, dialogurile din culise sînt imprimate cu alt tip de litere pentru a-i ajuta pe cititori să facă distincţia între cele două planuri narative.

Spre deosebire de Jocul lui Ender, însă, Umbra lui Ender este considerabil mai lung, iar unele intrigi secundare - ca, de exemplu, conflictul dintre Bean şi Achilles - nu îşi află decît o soluţie temporară, mai degrabă decît o rezolvare definitivă. Probabil că relaţiile şi conflictele dintre personaje şi-au găsit dezvoltarea (sau rezolvarea) în următoarele romane din subseria Umbrelor.

Dar despre acelea am să vă relatez cu altă ocazie...

(Ar mai trebui să precizez că puteţi achiziţiona o ediţie britanică a romanului Ender's Shadow de la importatorii mei preferaţi, de la Nautilus, aici, iar o ediţie română, în traducerea Roxanei Brînceanu, a apărut în 2006 la Editura Nemira sub titlul Umbra lui Ender - detalii aici.)

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

sâmbătă, 28 decembrie 2013

"Ce citim astăzi?" - retrospectiva lunii decembrie

Azi, în arhiva online a postului de televiziune TVH, puteţi urmări toate emisiunile din seria "Ce citim astăzi?" care s-au difuzat în luna decembrie.

Pe 6 decembrie invitat a fost scriitorul Marian Truţă, redactor-şef al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia. Acea ediţie a emisiunii se poate viziona aici (minutele 00:28:55 - 00:59:00).

Pe 13 decembrie, în studio a venit scriitorul Dănuţ Ungureanu, autorul romanului Aşteptând în Ghermana şi al volumelor Marilyn Monroe pe o curbă închisă şi Basme geostaţionare. Puteţi vedea o înregistrare a emisiunii aici (minutele 01:00:24 - 01:24:59).

Pe 20 decembrie, a fost invitat scriitorul Flavius Ardelean, iar emisiunea a tratat despre volumele sale Îmblânzitorul apelor şi Acluofobia. Vă invit să urmăriţi emisiunea aici (minutele 00:59:59 - 01:24:58).

În schimb, pe 27 decembrie m-a onorat cu prezenţa scriitoarea Roxana Brînceanu, autoarea romanului Sharia. Înregistrarea emisiunii poate fi vizionată aici (minutele 00:29:02 - 00:57:52).

Vă doresc vizionare plăcută şi... să ne revedem cu bine în noul an - inclusiv la Ţesătorul.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 27 decembrie 2013

Ce citim astăzi... de Roxana Brînceanu?

Azi, la ora 11.30, vă invit la o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" pe postul de televiziune TVH. De această dată, alături de mine în studio o veţi vedea pe scriitoarea Roxana Brînceanu, laureată a Premiului Vladimir Colin. Emisiunea se poate urmări şi online aici. Vă doresc vizionare plăcută.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

vineri, 20 decembrie 2013

Ce citim astăzi... de A. R. Deleanu?

Azi, la ora 12.00, pe postul de televiziune TVH, vă invit la o nouă ediţie a emisiunii "Ce citim astăzi?" Invitat este scriitorul Flavius Ardelean, care, sub pseudonimul A. R. Deleanu, a publicat romanul Îmblânzitorul apelor şi volumul de povestiri Acluofobia. Emisiunea se poate urmări şi online în direct aici. Vă doresc vizionare plăcută.

Portretul autorului a fost preluat de pe site-ul său oficial, http://deleanu.weebly.com/. Îi mulţumesc pe această cale domnului Flavius Ardelean pentru permisiune.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)


miercuri, 18 decembrie 2013

Rod Rees, "The Demi-Monde Spring" (2012)

Spre finalul lunii noiembrie 2012, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, prin amabilitatea importatorilor mei preferaţi de la Nautilus, am achiziţionat al doilea roman din seria Demi-Monde a lui Rod Rees: The Demi-Monde Spring (Editura Jo Fletcher, Londra, 2012). În ciuda faptului că prezentarea grafică a romanului  este foarte atrăgătoare, după cum puteţi observa din imaginea care însoţeşte acest articol, am preferat să aştept mai întîi ocazia de a parcurge primul volum din tetralogie, The Demi-Monde Winter. După care... am reuşit să citesc şi continuarea, printre picături, în intervalul septembrie - decembrie 2013.

Şi iată ce am aflat:

Parte din problema unei serii este aceea că unii cititori nu cunosc evenimentele din volumele anterioare, în cazul în care întîmplător încep lectura de la un volum din mijlocul seriei. Unii autori, precum J.R.R. Tolkien sau Stephen R. Donaldson, oferă un rezumat al acelor evenimente la începutul fiecărui volum. Rod Rees oferă şi el unul, însă... sub scuza elegantă a unui raport al profesorului Septimus Bole către Marele Consiliu al unui ordin secret. Raportul are un antet, iar literele cu care e imprimat lasă impresia că a fost dactilografiat.

În prolog, un personaj feminin, Odette Aroca, scapă vitejeşte de arestare în Parisul lumii virtuale.

Odette este cea care conduce o revoltă populară ce ia cu asalt Bastilia şi eliberează nişte deţinuţi politici - inclusiv pe Vanka Maykov. În urma acestei revolte - îndreptată în principal împotriva ocupaţiei sectorului Paris de către trupele ForthRight - Norma Williams iniţiază o mişcare de rezistenţă non-violentă inspirată de Mahatma Gandhi şi de Martin Luther King, Jr.

Din păcate, pe parcursul acestui roman se dovedeşte că trupul virtual al Ellei Thomas a fost luat în stăpînire de către o entitate străveche şi seducătoare, Lilith, care caută să subvertească puterea conducătoarei Veneţiei şi s-o înlocuiască. În schimb, mişcarea de rezistenţă din Paris doboară Turnul Awful chiar la finalul paradei triumfale a ocupanţilor şi-i ucide pe mulţi dintre potentaţii din ForthRight, inclusiv pe Lavrentii Beria.

Ultima parte a romanului conţine o mulţime de episoade tensionate, confruntări şi salvări pe muchie de cuţit. Iar conflictele sînt departe de a fi rezolvate, căci fiica lui Heydrich, Aaliz, şi-a transferat mintea în lumea reală, în creierul Normei Williams, şi a creat o organizaţie conservatoare de tineret cu care plănuieşte să subvertească societatea americană pentru ca ulterior să preia controlul asupra acesteia.

Ca şi volumul anterior din serie, The Demi-Monde Spring reprezintă un amestec de steampunk, postcyberpunk şi ucronie. Dacă în lumea virtuală în care se petrec cele mai multe scene ale intrigii tehnologia şi costumele sînt de inspiraţie steampunk, episoadele din "lumea reală" conţin destule indicii care le arată cititorilor că aşa-numita realitate nu este a noastră, ci una dintr-un univers paralel în care istoria ultimelor decenii a fost subtil diferită faţă de a noastră.

Un aspect interesant al acestui roman îl constituie dezvoltarea imprevizibilă a personajelor principale. Ella Thomas, sub influenţa entităţii Lilith, se transformă teptat într-un personaj negativ, în vreme ce Norma Williams evoluează, devine mai matură în gîndire şi mai responsabilă. Chiar şi celălalt personaj feminin negativ, Aaliz Heydrich, devine foarte promiţător. Din păcate, autorul a lăsat-o pe Trixie Dashwood într-un con de umbră, însă probabil că acest personaj va recăpăta un rol central într-unul dintre romanele următoare ale seriei.

Un alt aspect interesant îl constituie introducerea unor personaje secundare comice, precum Odette Aroca, Burlesque Bandstand sau Rivets. Alte personaje secundare sînt sinistre, precum asasinul Zolotov şi vampirii Grigori. De asemenea, ca şi în primul roman, apar o mulţime de personaje istorice re-create în lumea virtuală, ca, de exemplu, Robespierre, marchizul de Sade, Jeanne Dark, Garibaldi sau Casanova.

Intriga romanului este complexă, structurată pe multiple planuri şi alertă, iar unele episoade sînt foarte amuzante. Nu întîmplător, Demi-Monde a fost numită "verişoara noir, sălbatică a Lumii Disc" de către Stephen Baxter. Aşa încît... probabil nu veţi fi foarte suprinşi dacă am să vă spun că, imediat cum am terminat de citit The Demi-Monde Spring am început să parcurg următoarea carte din serie, The Demi-Monde Summer. Însă despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(Ar mai trebui să adaug că articolul pe care tocmai l-aţi parcurs reprezintă cronica numărul 100 dintre cele pe care le-am postat în acest an la Ţesătorul. În această privinţă, a fost cel mai rodnic an de la inaugurarea blogului. Să vedem ce va aduce 2014.)

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

marți, 17 decembrie 2013

Max Brockman (antologator), "Ştiinţa viitorului" (2011)

La Tîrgul de Carte Gaudeamus din 2012, am achiziţionat un exemplar dintr-o antologie de articole ştiinţifice îngrijită de Max Brockman, Ştiinţa viitorului - eseuri de la noua generaţie de savanţi (Editura Nemira, Bucureşti, 2012, traducere de Vasile Mitu). Volumul inaugura colecţia Anticipaţia, în cadrul căreia au mai apărut Lumea-după-Google  şi Antologia viitorului, între altele.

Am parcurs acest volum abia în prima parte a lunii decembrie 2013. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Articolele din antologie acoperă o gamă foarte largă de subiecte. În "Prefaţă", Max Brockman îi prezintă pe autorii antologaţi - planetologi, virusologi, cosmologi, neurobiologi, informaticieni.

Unele articole ţin de domeniul ştiinţelor exacte. Spre exemplu, "Pasul următor - infinitul" de Anthony Aguirre tratează despre modele matematice ale spaţiului.

Altele sînt din domeniul ştiinţelor umaniste. De pildă, "Când copiii ne întind o mână" de Felix Warneken ţine de domeniul psihologiei, în vreme ce "E nevoie de ruşine?" de Jennifer Jacquet se ocupă de o chestiune sociologică, iar "Naşterea comunicării audio-vizuale uname" de Asif A. Ghazanfar tratează un subiect neurologic.

Pe undeva surprinzătoare este şi includerea unor eseuri filosofice ca, de exemplu, "Cum citim judecata morală a oamenilor" de Liane Young sau "Ar trebui oare legea să depindă de noroc?" de Fiery Cushman, însă chiar şi acestea se sprijină pe date experimentale şi pe argumente juridice sau pe constatări neurologice.

Pe ansamblu, antologia Ştiinţa viitorului se citeşte cam ca un număr din Scientific American din care s-au scos ştirile, editorialul şi ilustraţiile. Traducerea volumului este rezonabil de bine făcută, tehnoredactarea e aerisită, iar lectura e agreabilă. Probabil că în viitorul apropiat am să parcurg o antologie asemănătoare din colecţia Anticipaţia, Totul are o explicaţie. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)

luni, 16 decembrie 2013

Ţesătorul în Ficţiuni.ro

Astăzi a apărut al treilea număr al revistei Ficţiuni.ro, sub îngrijirea redactorului-şef Eugen Lenghel. De această dată, este un număr tematic noir. La rubrica de proză veţi găsi un fragment din romanul premiat al Ştefanei Czeller Ozz, respectiv proză scurtă de Victor Cilincă, Marian Truţă, Eugen Lenghel, Nic Dobre, Cezar Mazilu, respectiv de... George Coşbuc şi de Barbu Ştefănescu-Delavrancea.

În secţiunea de arte vizuale veţi întîlni cronici semnate de Ştefana Czeller, de Jovi Ene şi de Mihnea Columbeanu.

Printre eseuri se află editorialul semnat de Eugen Lenghel, un eseu de Rareş Iordache şi interviuri realizate de Ionuţ Bănuţă cu scriitorii Yrsa Sigurdardóttir, Anders Roslund, Borge Hellström, respectiv cu Anders Rønnow Klarlund și Jakob Weinreich (care publică împreună sub pseudonimul literar A. J. Kazinski).

Apar în sumar şi traduceri din lucrările lui Robert Sheckley, respectiv ale lui Gustavo Adolfo Bécquer, realizate de Cristina Ghidoveanu, respectiv de Nicu Gecse. Tot aici veţi găsi traducerea unui basm japonez realizată de Nicu Gecse şi o povestire scrisă de Roberto Quaglia şi Ian Watson, tradusă de Cristina Ghidoveanu.

Prezentarea grafică a fost asigurată de Ionuţ Bănuţă şi de Nicu Gecse.

În ceea ce mă priveşte, am contribuit la sumarul acestui număr cu două cronici de carte despre romane poliţiste de Liza Marklund şi de Anne Holt şi cu un articol despre scrierea creativă.

Vă doresc lectură plăcută şi nu uitaţi: lucrurile bune nu se tac.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

A. R. Deleanu, "Acluofobia" (2013)

Pe 23 noiembrie 2013, cu ocazia lansării Almanahului Anticipaţia 2014, redactorul-şef Flavius Ardelean mi-a oferit cadou un exemplar dintr-un volum al său de proză scurtă, Acluofobia - zece povestiri macabre (Cărţile Arven, Editura Herg Benet, Bucureşti, 2013). Exemplarul avea şi autograf cu dedicaţie - un gest frumos şi apreciat. Am parcurs acest volum în prima parte a lunii decembrie, în vederea realizării unei emisiuni TV la care a fost invitat autorul.

Şi iată ce am aflat:

Volumul începe cu o prefaţă succintă semnată de Mircea Pricăjan - una care laudă tematica şi stilul povestirilor reunite în Acluofobia.

"Trenul umbrelor" este o povestire vag kafkaescă. Un personaj feminin, Ana, a fost abandonat de partener, Ştefan, şi a plecat în lume cu bebeluşul său, Vlad. Pe parcursul unei apocalipse suprarealiste, protagonista pleacă din oraşul natal, urcă într-un tren, apoi copilul îi este răpit, iar ea suferă o metamorfoză.

"Scrum", în schimb, pune în scenă un conflict domestic între un ghid turistic român la Budapesta, Ignaţiu, şi partenera lui, Camelia. El e veteran din Irak - mutilat şi traumatizat. Ea ar dori să-l ajute, însă protagonistul o supune unor abuzuri verbale şi fizice. Există şi elemente supranaturale în poveste, însă şirul violenţelor domestice, descrise în detalii clinice, este greu de suportat.

"Atunci când nu eram" se încadrează în subspecia povestirilor distopice. Personajele sînt captive într-un sistem opresiv, ce le controlează printr-un program strict, medicaţie şi restricţii de circulaţie. Protagonistul caută să-şi amintească nişte crîmpeie din tinereţe, dintr-o perioadă anterioară instalării regimului represiv. Ca atmosferă, povestirea este reuşită, însă intriga nu pare suficient de coerentă.

În privinţa intrigii, următoarea povestire din volum, "Kilimanjaro", pare mai îngrijită. Protagonistul este Alex, un soţ şi părinte căruia i se oferă misiunea de a ghida un echipaj de televiziune într-o ascensiune pe Kilimanjaro pentru realizarea unui reportaj. Pe de o parte, ascensiunea îi duce la confruntarea cu o creatură misterioasă. Pe de alta, revenirea în ţară aduce o ultimă surpriză sinistră.

"Max Li" este un scurt monolog dramatic suprarealist cu accente homoerotice.

Nuvela "Negru ca o şoaptă fără rost" începe cu o poveste de dragoste dintre doi tineri, Ioana şi Dragoş, apoi virează într-o direcţie macabră. Efectul emoţional este dozat cu grijă pe parcursul naraţiunii, iar deznodămîntul e imposibil de uitat.

"Jos, în lumea lor" reprezintă poate cea mai reuşită povestire din volum. Personajele principale sînt nişte ardeleni din mediul rural care merg într-o mină părăsită cu intenţia de a fura fier vechi. Din păcate, iniţiativa lor nesăbuită îi duce la confruntarea cu o creatură supranaturală nemiloasă. Ca şi în textul precedent, scriitorul construieşte suspansul cu grijă, iar scenele din intrigă duc de la o complicaţie la alta.

"Toma. Administrator" este o altă schiţă cu accente kafkaeşti. Personajele principale sînt un şofer ostenit, într-o zonă slab populată, şi un administrator de motel. Numai că administratorul ascunde un secret sinistru...

"Omul cu chip de cal", în schimb, combină fantasticul urban şi ancheta poliţistă. Personajele sînt din Braşov, intriga presupune anchetarea unor dispariţii misterioase, iar finalul virează în supranatural.

"Vis cu furnici" este o schiţă horror în care protagonistul, un bătrîn "strîngător", colectează deşeuri cu speranţa de a construi un dispozitiv pentru transport spaţio-temporal. Şi dacă proiectul său, aparent reuşit, l-ar conduce la eşec pe o cale nebănuită?

Dintre aspectele pozitive ale volumului aş menţiona prezentarea atrăgătoare (ediţie de buzunar pe hîrtie de bună calitate), coperta în ton cu conţinutul cărţii, ilustraţiile de la sfîrşitul fiecărei povestiri, fonturile prietenoase, precum şi micile gravuri decorative.

Dintre aspectele mai puţin bune, probabil că cel de căpătîi este absenţa redactorului literar. Pe alocuri (nu prea des), apar opţiuni nu tocmai fericite în privinţa timpurilor verbelor, iar un redactor literar ar fi fost persoana nimerită ca să remedieze asemenea chestiuni punctuale. Poate la ediţia a doua... (Şi ar mai fi scenele de abuz emoţional sau fizic împotriva personajelor feminine - scene care m-au revoltat. Dar includerea unor asemenea scene ţine de libertatea de exprimare a autorului, presupun.)

Pe ansamblu, însă, volumul Acluofobia merită cu siguranţă atenţia amatorilor de literatură fantastică şi horror, iar prezentarea sa grafică îngrijită îl recomandă ca pe o carte de colecţie.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

duminică, 15 decembrie 2013

Bruce Sterling, "Love Is Strange" (2012)

În octombrie 2013, am avut ocazia să parcurg cel mai recent roman al lui Bruce Sterling, Love Is Strange (Editura 40k, Milano, 2012). Volumul este subintitulat „O poveste de dragoste paranormală” şi... reinventează o subspecie literară. Să vă spun şi dumneavoastră despre ce este vorba:

Personajele principale ale romanului sînt, în ordinea apariţiei, Gavin Tremaine şi Farfalla Corrado. El este un viitorolog din Seattle, ea este o călătoare prin lume. El vede viitoruri probabile cu ajutorul tendinţelor sociale, ea are viziuni mistice în care i se înfăţişează viitoruri posibile. (Paul Muad'Dib nu a fost singur.)

Cei doi se întîlnesc pe insula Capri, la un congres de viitorologie, şi încep un ritual complex de curtare, evitare, căutare, şicanare, fermecare, separare şi reconciliere care îi plimbă din Capri în Seattle şi din Ivrea în Sao Paulo. Gavin are o iubită, Madeleine, cu care la un moment dat încearcă să se căsătorească – mai mult din inerţie decît din alte motive. Farfalla are un iubit, Pancrazio, care e un fel de Picasso al circuitelor electronice proiectate artistic – obsedat de propria muncă, admirat de cohorte de tineri şi neglijent cu femeile din viaţa lui. Gavin mai are şi o soră goth, Eliza, cu care Farfalla se împrieteneşte. Farfalla are şi ea un frate mai tînăr, Rafael, cam rebel şi aiurit, dar care, la momentul potrivit, flirtează cu Eliza. Iar strădania personajelor principale de a fugi unul de celălalt nu face decît să-i aducă laolaltă în cu totul alt oraş, în altă emisferă...

Pînă aici, totul pare să fie o pastişă a romanului de dragoste contemporan. Numai că... Bruce Sterling intervine cu talentul său şi strecoară în text ba o profesoară De Milo care caută statuia pierdută (şi poate chiar magică) a lui Cupidon, ba un ritual voodoo, ba referiri la Carla Bruni, Sarah Palin, Dilma Rousseff, ba citate din Virginia Woolf (în italiană), ba dialoguri (în portugheză), ba deliruri profetice (în latină), ba un cântec al formaţiei Beatles, ba o retragere meditativă, ba referiri la criza financiară din 2007, ba comentarii despre economia emergentă braziliană, ba trimiteri la literatura populară din zorii secolului al douăzecilea, ba o intrigă secundară despre un complot internaţional...

Destul de timpuriu, personajele o menţionează pe Zeta Starlitz (pe care poate v-o amintiţi din romanul Zeitgeist), ca un semnal către cititori că nici romanul acesta nu este tocmai realist. După care, treptat, realitatea personajelor păţeşte lucruri din ce în ce mai stranii – distorsiuni temporale locale, translaţii spaţiale inexplicabile, metamorfoze. Cu toate că nu are puterea de şoc a unor romane slipstream precum Abatorul Cinci de Kurt Vonnegut, Curcubeul gravitaţiei de Thomas Pynchon sau Preaiubita de Toni Morrison, Love Is Strange izbuteşte să-i neliniştească binişor pe cititori prin modul neortodox în care subminează realitatea.

Desigur, Bruce Sterling subminează de fapt altceva – mai exact, convenţiile romanului de dragoste. Personajele, deşi construite minuţios, sînt în mod voit artificiale şi neconvingătoare. Sentimentele lor, deşi descrise în detaliu, au la fel de puţină autenticitate ca şi comediile romantice de la Hollywood. Întorsăturile intrigii sînt aşa de frecvente şi de imprevizibile încît povestea, în ansamblul ei, pierde orice urmă de credibilitate. Divagaţiile din zeci de domenii sînt cu mult mai interesante, în marginile textului, decît povestea de dragoste din centrul acestuia. Iar maestrul păpuşar (autor implicit şi narator), în manieră tipic postmodernistă, este nu doar vizibil şi omniprezent, ci şi cel mai interesant personaj din roman.

Pentru că romanul acesta al lui Bruce Sterling nu s-a ivit din neant – ci dintr-o experienţă vastă, globală, multidisciplinară a unui autor cosmopolit. Calificarea lui „Chairman” Bruce ca jurnalist, participările sale la congrese internaţionale de viitorologie, explorările sale în domeniul designului şi al culturii populare, curiozitatea sa vorace pentru o puzderie de domenii obscure – toate au hrănit acest proiect literar neobişnuit. Deşi are toate ingredientele unui roman de dragoste, Love Is Strange nu are să vă cucerească prin sentimentalism, ci prin simţul umorului, prin diversitatea caleidoscopică şi mai ales prin straneitate. Vi-l recomand şi dumneavoastră cu căldură.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)   

marți, 10 decembrie 2013

Flavius Ardelean (redactor-şef), "Almanah Anticipaţia 2014" (2013)

Pe 20 noiembrie 2013, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, am cumpărat un exemplar din Almanah Anticipaţia 2014 - tocmai fusese adus la stand. Trei zile mai tîrziu, am avut onoarea să particip la lansarea acestuia, alături de domnul Alexandru Mironov şi de domnul redactor-şef Flavius Ardelean. Şi, cum prezentarea grafică a almanahului era foarte atrăgătoare, în prima parte a lunii decembrie l-am parcurs.

Şi iată ce am aflat:

Editorialul este semnat de directorul de onoare al almanahului, Alexandru Mironov, şi relatează despre istoria trăită a anticipaţiei româneşti, respectiv despre almanahurile cu tematică SF publicate în anii 1980 în ţara noastră.

Conţinutul propriu-zis este ordonat în secţiuni. "Salturi cuantice" oferă un lung articol de popularizarea ştiinţei de Cristian-Mihail Teodorescu, o scurtă prezentare a seriei "Hoţul cuantic" semnată de Elena Oftez şi un fragment din romanul Hoţul cuantic de Hannu Rajaniemi. Tot în această secţiune puteţi găsi şi un interviu realizat de Ana Nicolau cu autorul finlandez.

"Lumi ficţionale" cuprinde un fragment de roman de Sebastian A. Corn, povestiri de Frederik Pohl şi Oliviu Crâznic, o metaficţiune de Ken Liu şi un alt fragment de roman de Marian Truţă şi Dănuţ Ungureanu. Dintre acestea, mi-a atras în mod deosebit atenţia povestirea lui Oliviu Crâznic, "Alberto", o operă spaţială scrisă într-un stil aparte.

"Focus" cuprinde articole de Andrei Dorobanţu, Sorin Repanovici şi Oana Călin, dedicate respectiv proiectului ELI, taberei Atlantykron şi Salonului Cercetătorilor şi Experimentatorilor Neconvenţionali.

"Portret" e dedicat unuia dintre cei mai prolifici şi mai apreciaţi autori SF români - Liviu Radu. Pe lîngă un interviu realizat de Flavius Ardelean, secţiunea aceasta mai cuprinde şi o amplă povestire fantastică intitulată "O crenguţă".

"Vocile viitorului" se concentrează asupra unor cenacluri importante din SF-ul românesc, precum H.G. Wells şi Helion, de la Timişoara, respectiv ProspectArt din Bucureşti. Pe lîngă articole semnate de Cornel Secu şi Cristian Tamaş, în această secţiune veţi găsi şi povestiri de Daniel Haiduc, Cristian Vicol şi Diana Alzner. Ca şi "Alberto", povestirile "Jocul" şi "Ţancurile luminii eterne" sînt scrise bine, cu o intrigă închegată şi cu o tensiune bine controlată pe parcursul naraţiunii.

Secţiunea "Cine-SF" cuprinde cronici dedicate de Mihnea Columbeanu şi de Cristian Tudor Popescu peliculei Atlasul norilor. Cum anul 2013 a fost mai bogat decît alţii în filme ştiinţifico-fantastice de bună calitate, probabil că secţiunea aceasta ar fi meritat să fie mai amplă.

"Remember" e o secţiune dedicată memoriei unor scriitori care s-au stins în acest an. Marian Truţă şi Iulia Anania îl evocă pe maestrul George Anania, din a cărui operă apare în almanah povestirea "Prisăcarul". În aceeaşi secţiune veţi găsi şi un interviu cu autorul scoţian Iain M. Banks şi... o jumătate din povestirea "Un dar provenit din Cultură". Probabil că a doua jumătate a povestirii o vor parcurge cititorii români în volumul The State of the Art, dacă o să fie publicat vreodată în ţara noastră.

"SFamilii" cuprinde povestiri de Brenda Cooper şi Kim Stanley Robinson, respectiv o schiţă fantastică destul de reuşită semnată de Eugen Cadaru.

"Retro SF" conţine un articol al Danei Ionescu (redactor-şef al Editurii Nemira) despre colecţia "Maeştrii anticipaţiei româneşti", precum şi povestiri de Constantin Cubleşan şi de David Brin din ediţiile precedente ale Almanahului Anticipaţia. În ediţii viitoare ale almanahului, mi-ar plăcea să văd retipărite texte precum "Protezozaurii" de Gheorghe Păun, "Anomia" de Mihail Grămescu, "Artele marţiale moderne" de Alexandru Ungureanu, "Oraşul" de Silviu Genescu sau "Cassargoz" de Cristian Tudor Popescu (pentru a aminti numai cîteva lucrări de referinţă), iar cititorii mai tineri ar avea ceva de cîştigat din asta.

"Avanpremieră" cuprinde o prezentare făcută de Elena Oftez autorului Hugh Howey şi... încă un fragment de roman. "Holston" provine din romanul Silozul de Hugh Howey şi anunţă o distopie postapocaliptică.

"Anticipaţia" conţine un articol de fond semnat de Andi Caragea, un articol de popularizarea ştiinţei de Anton Zeilinger, extras din antologia Totul are o explicaţie, respectiv un interviu realizat de Andi Caragea cu multipremiatul inventator Ionuţ Budişteanu.

Dintre plusurile acestei ediţii a almanahului aş menţiona aspectul grafic foarte îngrijit - conţinutul este integral color, imprimat pe hîrtie lucioasă de o calitate excelentă - precum şi tehnoredactarea atractivă. Unele texte din cuprins mi s-au părut memorabile ("Alberto", "Jocul", "Marea trecere a tatălui meu").

Dintre minusuri, aş menţiona includerea prea multor fragmente de roman (nu mai puţin de patru), textele bucolice, plasate în cadru rural, precum şi neglijenţa cu care a fost tratată povestirea lui Iain M. Banks. Pe ansamblu, însă, Almanah Anticipaţia 2014 pare să marcheze un progres faţă de ediţia precedentă.

După ce am încheiat lectura, am stat în cumpănă dacă să încep Almanah Anticipaţia 2013, care aşteaptă deja de un an ca să-l citesc, sau dacă ar fi cazul să încerc una dintre antologiile-mamut publicate de editura Constable & Robinson, din care am adunat un raft întreg. (Ştiţi dumneavoastră, The Mammoth Book of SF Wars, The Mammoth Book of Steampunk şi altele de soiul lor.) Probabil veţi afla pentru care am optat într-unul dintre articolele viitoare de la Ţesătorul.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)   

vineri, 6 decembrie 2013

Ce citim astăzi.. la reducere?

Azi, începînd de la orele 11.30, pe postul TVH, în cadrul emisiunii "Ce citim astăzi?" invitat este scriitorul Marian Truţă, redactor-şef al Colecţiei de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice Anticipaţia. Emisiunea se poate urmări şi online aici


Tot astăzi, Editura Tracus Arte oferă o reducere de 25% pentru toate comenzile făcute pe site-ul său. Ca urmare, puteţi achiziţiona cu preţ redus atît romanul meu Anul Terminal cît şi ediţia revizuită a romanului premiat Gangland. Totodată, aveţi şansa să luaţi la un preţ atractiv antologia Ferestrele timpului îngrijită de Ştefan Ghidoveanu, în cadrul căreia a apărut cel mai recent text al meu, "Care antologie?"


(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)  

miercuri, 4 decembrie 2013

Dănuţ Ungureanu, "Basme geostaţionare" (2008)

De volumul domnului Dănuţ Ungureanu Basme geostaţionare (Editura Bastion, Timişoara, 2008) mă leagă amintiri plăcute. În martie 2010 am participat la Zilele Helion, iar acolo am achiziţionat acest volum într-o prezentare elegantă, pe hîrtie de bună calitate. Autorul mi-a oferit autograf cu o dedicaţie foarte agreabilă.

Numai că, de citit... am citit acest volum abia în noiembrie-decembrie 2013. Să vă spun şi dumneavoastră ce am aflat:

Prima secţiune se intitulează "Adâncurile" şi cuprinde povestiri de tematică diversă. "Domus", spre exemplu, este o metaficţiune distopică - iar cititorii deduc regulile unei societăţi totalitare din textul şi subtextul unui... manual de utilizare. "Larkin aranjează munţii", în schimb, se încadrează în realismul magic cu accente onirice. "Ameţeala" este o "felie de viaţă" ştiinţifico-fantastică în care excentrici dezaprobaţi de societate încearcă să continue cursa spaţială. Tot science fiction cu tente distopice este şi "Metoda pentru chitară" - o schiţă constituită din scene narate la persoana întîi. "Fragil" combină distopia şi satira socială într-o poveste despre veterani de război lăsaţi la vatră. "A fost ora exactă", în schimb, le refuză militarilor lăsarea la vatră, căci comandantul unei unităţi izolate refuză să accepte ideea că războiul în care luptau s-a încheiat de cincisprezece ani. "Copiii şoricelului Rat" se bazează pe o viziune încă şi mai sumbră - un viitor îndepărtat în care naratorul-protagonist şi semenii săi îşi petrec viaţa în subteran, săpînd galerii, iar suprafaţa Pămîntului se presupune a fi un infern pîrjolit la care oamenii se tem să ajungă.

Cea de-a doua secţiune, "Basme geostaţionare", cuprinde texte fantastice umoristice. "Picador îşi asumă riscul" e un basm cu accente ştiinţifico-fantastice despre competiţia pentru cîştigarea mîinii fiicei unui sultan. "Ziua în care s-a supărat pînza de bomfaier" relatează incidente din viaţa unui colecţionar de vechituri într-o lume a artefactelor inteligente. "Dragostea la căpuşe", în schimb, e o povestire despre o invazie extraterestră insidioasă relatată din perspectiva unui narator-martor cinic şi mucalit. "Cine se teme de stele?" e o satiră la adresa vînătorilor de glorie militară - căci protagonistul este un general condamnat să fie şters din memoria colectivă şi să devină anonim. Ultima povestire din secţiune, "Albă ca Zăpada zboară la New York", este un basm intertextual în care Superman trece în basmul despre Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici, apoi în alte cărţi ale copilăriei.

A treia secţiune a volumului se intitulează "Alte ţinuturi". Nuvela "Noaptea în oraş, fără părinţi", este un text cyberpunk de mare întindere şi complexitate despre asasinarea unui important om de afaceri şi despre eforturile copilului său de a-l re-crea dintr-o memorie stocată în arhive. Ca şi romanul Aşteptând în Ghermana, merită un loc de cinste într-o istorie a literaturii cyberpunk româneşti. "Duh melancolic peste lumile lui Ryan", pe de altă parte, e o nuvelă metafizică despre lumi paralele care se creează una pe cealaltă şi despre trecerea unor personaje dintr-o lume în cealaltă. Şi dacă una dintre aceste lumi ar fi... lumea noastră măcinată de războaie şi de neînţelegeri? Volumul se încheie cu "Anatomic Graffiti", o povestire cyberpunk plasată în aceeaşi lume imaginară ca "Noaptea în oraş, fără părinţi".

Pe ansamblu, Basme geostaţionare oferă o impresie diversă şi inegală. Unele texte din cuprins conţin scene izbutite, însă acestea rareori se încheagă într-o intrigă unitară (sau inteligibilă). Altele au o certă valoare literară - şi aici aş include "Dragostea la căpuşe" şi "Noaptea în oraş, fără părinţi", lucrări cu intrigă coerentă. Varietatea stilistică şi tematică a textelor impresionează. În schimb, efectul emoţional al textelor este disipat pe un spectru prea larg, iar cititorii pot rămîne cu impresia că volumul nu este suficient de închegat. Din acest punct de vedere, îmi amintesc că primul volum de povestiri al domnului Ungureanu, Marilyn Monroe pe o curbă închisă, era mai unitar.

După încheierea lecturii, am decis să parcurg încă o carte de acelaşi autor, Alţi români deja deştepţi. Dar despre aceea am să vă relatez cu alt prilej...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)   

marți, 3 decembrie 2013

Erich Fromm, "Arta de a fi" (1989)

În noiembrie 2013, prin amabilitatea doamnei Teodora Ivan, reprezentantă pentru relaţii publice a Editurii Trei, am primit un exemplar din volumul lui Erich Fromm Arta de a fi (Editura Trei, Bucureşti, 2013, traducerea Raluca Hurduc). L-am parcurs în patru ore.

Şi iată ce am aflat:

"Cuvîntul înainte" de Rainer Funk precizează că Arta de a fi e o lucrare tîrzie a lui Erich Fromm, publicată postum. Iniţial, aceasta ar fi trebuit să constituie o secţiune a altei lucrări, A avea sau a fi?

Partea I e constituită din capitolul "Despre arta de a fi" şi contrastează două atitudini faţă de viaţă: una bazată pe acumularea de bunuri materiale, cealaltă pe autorealizare.

Partea a II-a, mai consistentă, cuprinde capitole precum "Marea impostură", "Fără efort, fără durere" şi "Antiautoritarismul". Pe rînd, sînt discutate neajunsuri ale societăţii de consum, ale vieţii politice, ale cultelor din anii 1960 şi 1970, apoi pericolul complacerii în trivialităţi, atracţia către căile care nu presupun efort sau perseverenţă, respectiv contrastul dintre libertatea poftelor şi libertatea voinţei.

Partea a III-a, la fel de extinsă, prezintă sugestii în capitole precum "Să vrei un singur lucru", ""Să fii treaz", "Să te concentrezi" sau "Să meditezi".

Partea a IV-a, în schimb, discută despre analiză şi autoanaliză în capitole ca "Psihanaliza şi conştientizarea de sine", "Autoanaliza", respectiv "Metode de autoanaliză".

Partea a V-a tratează despre societatea de consum în capitole intitulate "Despre cultura lui a avea", "Despre filosofia lui a avea" şi "Despre psihologia lui a avea".

Partea a VI-a, pe de altă parte, propune o transformare în capitolul "De la a avea la starea de bine".

Volumul se încheie cu o bibliografie succintă.

Ceea ce mi-a atras atenţia la această lucrare a fost abordarea multidisciplinară a chestiunii discutate. Erich Fromm face apel nu numai la noţiuni create de colegii săi din şcoala psihanalitică vieneză (Freud, Jung, Adler), ci şi la elemente de teologie creştină, la noţiuni din buddhism, la filosofia marxistă. În ciuda acestor surse diverse, discursul este clar, inteligibil şi bine organizat, ceea ce face lucrarea accesibilă pentru publicul larg.

În cazul ediţiei române, am remarcat traducerea cursivă, prezentarea atrăgătoare (Arta de a fi a apărut în colecţia Psihologia Pentru Toţi, distinsă cu diploma de excelenţă la Gala Industriei de Carte din România în 2013), precum şi tehnoredactarea elegantă, care uşurează mult lectura. Vă recomand şi dumneavoastră acest volum de Erich Fromm. Îl puteţi achiziţiona aici.

În ceea ce mă priveşte, voi aborda probabil în viitor o lucrare mult mai amplă de acelaşi autor, The Anatomy of Human Destructiveness. Însă despre aceea vom discuta cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)