Dmitry Orlov, „Reinventing Collapse” (2008)

În perioada 2011 – 2012, pe cînd scriam şi pregăteam pentru publicare romanul Anul terminal, am urmărit cu interes blogul unui jurnalist american de originerusă, Dmitry Orlov. Bună parte din fundalul cărţii mi-a fost inspirat de ideile sale, motiv pentru care l-am menţionat şi pe pagina de mulţumiri.

Dar blogul domnului Olrov avea un scop precis – acela de a promova o carte de nonficţiune a autorului. Ca urmare, la finalul lunii august 2013, am parcurs în două zile acest volum: Reinventing Collapse – The Soviet Example and American Prospects (Editura New Society Publishers, Insula Gabriola, 2008). Şi iată ce am aflat:

Dmitry Olrov s-a născut în Uniunea Sovietică, iar la 12 ani a emigrat cu părinţii în Statele Unite ale Americii. Începînd de la jumătatea anilor 1980 şi pe parcursul anilor 1990, ca reporter, a vizitat URSS, apoi Federaţia Rusă, şi a observat stadiile prin care a trecut o superputere mondială către colaps.

Teoria sa este că şi SUA se îndreaptă către un colaps similar (însă nu identic) ca urmare a scăderii mondiale a producţiei de ţiţei. Dacă URSS a trecut de punctul maxim al producţiei interne de ţiţei în 1985 şi a colapsat în 1991, SUA a trecut de punctul maxim al producţiei interne de ţiţei în 1970, însă s-a dezvoltat economic în continuare pe baza importurilor masive. Doar că, şi pe plan mondial, s-a trecut de vîrful producţiei de ţiţei în 2005...

După o scurtă introducere în care prezintă datele problemei, autorul discută în primul capitol exemplul sovietic – o prezentare succintă a colapsului URSS, cîteva constatări personale din vizite succesive în Rusia, apoi ipoteza cărţii.

În cel de-al doilea capitol, Dmitry Orlov face o paralelă între cele două superputeri – de la mituri fondatoare precum „paradisul celor ce muncesc” sau „ţara tuturor posibilităţilor” la eforturi pentru susţinerea progresului tehnologic, de la ambiţii militariste la influenţă pe plan mondial, de la percepţia lor ca imperii ale răului la faliment economic şi la pierderea legitimităţii.

Capitolul al treilea tratează despre diferenţele de colaps. Prin analogie cu situaţia din URSS înainte de colaps, pe parcursul acestuia şi (în Federaţia Rusă) după acesta, autorul emite ipoteze referitoare la cum ar putea afecta un colaps economic societatea americană – în privinţa locuinţelor, transportului, ocupării forţei de muncă, familiilor, banilor, hranei, îngrijirii medicale, educaţiei, energiei şi aşa mai departe. Paradoxal, societatea sovietică pare să fi fost mai bine pregătită pentru colaps decît cea americană în unele aspecte, datorită familiilor unite, zonelor urbane compacte, transportului în comun funcţional şi asigurării locuinţelor pentru cea mai mare parte a populaţiei.

Capitolul al patrulea discută despre posibile reacţii la colaps. Autorul trece în revistă reacţii din domeniul politic, din cel al sectorului privat, din cel al organizaţiilor non-guvernamentale şi din cel individual. Paradoxal, sugestia sa este ca rezervele şi energia să nu fie irosite în tentative de a salva ceea ce nu se mai poate salva (adică superputerea pe cale să colapseze), ci utilizate judicios pentru a proteja ceea ce se poate proteja (familia, prietenii, vecinii).

Capitolul al cincilea prezintă sugestii pentru adaptarea la societatea de după colaps – trecerea la o economie fără bani lichizi, dispariţia de facto a sistemului legal, scăderea nivelului de trai, nomadismul. Deşi unele secţiuni din capitol discută deschis despre dezavantajele noii societăţi, autorul subliniază că există şi avantaje în societatea post-colaps care merită apreciate.

Capitolul al şaselea tocmai asupra unor asemenea avantaje se concentrează – mai exact, asupra diverselor ocupaţii disponibile în societatea post-colaps. Începînd cu recuperarea materialelor valoroase din suburbiile abandonate, continuînd cu comerţul de medicamente şi alcool, cu servicii de protecţie sau cu medicină alternativă şi încheind cu forme de transport sau de activităţi sociale la domiciliu, gama ocupaţională sugerată de Dmitry Orlov pare destul de bogată.

Concluzia cărţii este că, pe de o parte, asemenea experimente de imaginaţie s-ar putea dovedi utile în contextul în care se conturează clar o serie de crize în viitorul apropiat, iar, pe de altă parte, cei care se adaptează de timpuriu la noul context social şi economic vor avea un avantaj cert faţă de cei care vor încerca să se adapteze abia cînd va fi prea tîrziu.

Reinventing Collapse e lăudabilă pentru concizie, claritate şi bună organizare, ca şi pentru îndrăzneala de a propune o ipoteză incomodă. Tonul autorului este uneori umoristic, adesea ironic şi aproape întotdeauna sceptic cînd vine vorba despre autorităţi şi despre propaganda oficială. De asemenea, elementele anecdotice, bazate pe experienţa personală, apar la tot pasul, susţinînd opiniile şi ipotezele de ordin general.

Cum şi societatea românească a trecut prin cîteva transformări radicale, dintre care reducerea masivă a sectorului industrial sau dependenţa de importul de hrană sînt îngrijorătoare, poate că o asemenea lucrare le-ar fi utilă cititorilor români. Ca urmare, vă recomand şi dumneavoastră să parcurgeţi volumul Reinventing Collapse.

(P.S. Ediţia a doua a romanelor mele Gangland şi Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)