Cory Doctorow, "Pirate Cinema" (2012)

La începutul lunii martie 2013, imediat după ce parcursesem cel mai recent roman al lui Cory Doctorow, Homeland, am început lectura unui alt roman al său, Pirate Cinema (Tor Books, New York, 2012). Ca şi celelalte volume publicate de autorul canadiano-britanic, Pirate Cinema este disponibil gratuit, într-o diversitate de formate electronice, pe site-ul http://craphound.com/, iar în format tipărit îl puteţi comanda fie de la Book Depository UK, fie de la Amazon UK. L-am citit în trei zile – şi iată ce am aflat:

Protagonistul acestui roman destinat publicului tînăr este un adolescent de 16 ani din nordul Angliei, Trent McCauley, care are pasiunea creării de montaje cinematografice. Din păcate, ca urmare a legilor privind protejarea drepturilor de autor, autorităţile locale îi blochează familiei sale accesul la Internet, iar Trent fuge de acasă şi ajunge la Londra. După o primă perioadă de vagabondaj pe străzi şi prin adăposturi pentru persoanele fără locuinţă, Trent este „adoptat” de Jem, un cerşetor mai experimentat. Cei doi sustrag alimente recent expirate din pubelele supermagazinelor, se instalează într-un local abandonat dintr-un cartier unde au loc demolări frecvente şi curăţă, remobilează şi recondiţionează clădirea pentru a o face confortabilă.

Trent intră în grupuri online, îşi postează montajele cinematografice, merge la petrecerile unui grup de tineri şi ajută la organizarea de proiecţii cinematografice neautorizate, însă activităţile sale au tot felul de repercusiuni. Pe de o parte, ajunge să trăiască o frumoasă poveste de dragoste cu o adolescentă care îşi spune 26. Pe de altă parte, mari companii mediatice caută să-l aresteze şi să-l dea în judecată pentru încălcarea legii drepturilor de autor. Trent, iubita sa şi prietenii lor ajung să organizeze proteste publice şi campanii pentru a-i convinge pe politicienii britanici să nu adopte legi care favorizează megacorporaţiile media – mai ales că efectele asupra publicului obişnuit sînt devastatoare. Punctul culminant al romanului implică proiectarea neautorizată a unui videoclip-pamflet pe Palatul Parlamentului. Din păcate, cei doi adolescenţi se despart, însă campania lor are succes, iar protagonistul devine celebru cu videoclipurile sale.

Ca şi alte romane recente ale lui Cory Doctorow, precum Little Brother, Makers şi For the Win, Pirate Cinema conţine o puternică doză de interes pentru drepturile şi libertăţile cetăţeneşti şi trage un semnal de alarmă serios în ceea ce priveşte încălcarea acestora de către megacorporaţii. În această privinţă, romanul aflat în discuţie ilustrează modul în care unii politicieni au conştiinţă civică şi doresc o reformă pentru binele cetăţenilor, în vreme ce alţii se lasă seduşi de relaţiile cu publicul din zona mass-media şi se transformă în slujitori ai companiilor multinaţionale, sau contrastul dintre cei care folosesc conţinutul mediatic ca pe o marfă şi cei care îl tratează ca pe o resursă pentru crearea de noi opere de artă.

Cu toate că autorul a prezentat asemenea idei despre drepturi de autor, creativitate şi abuzuri corporatiste şi în volume de eseuri precum Content sau Context, aici dezbaterea este mult mai animată pentru că diverse personaje susţin diferite puncte de vedere, conform cu educaţia şi nivelul de înţelegere al fiecăruia. E adevărat că perspectiva protagonistului adolescent şi rebel e prezentată mult mai pe larg, însă pe parcursul cărţii apar şi alte personaje – avocaţi, politicieni, descendenţi ai artiştilor din generaţii trecute, judecători – fiecare cu opinii despre aceste probleme.

Pe lîngă subiectul atractiv, intriga captivantă şi suspansul bine controlat, Pirate Cinema mi-a mai atras atenţia prin documentarea minuţioasă pe care se bazează – de la chestiuni legislative referitoare la coypright sau la ocuparea clădirilor abandonate la vestimentaţia adolescenţilor sau la tehnici de supravieţuire în mediul urban.

Un alt aspect demn de luat în consideraţie este limbajul în care este scris romanul – argou britanic, mai degrabă decît registrul familiar nord-american din Little Brother sau Homeland, spre exemplu. Astfel, apar termeni prescurtaţi, ca „tellie” pentru „television set”, „lappie” pentru „laptop” ori „biccie” pentru „biscuit”, şi argou rimat, precum „barnie” (sau, dacă preferaţi, Barney Rubble) pentru „trouble”. În această privinţă, Cory Doctorow demonstrează foarte convingător că s-a aclimatizat în ţara sa de adopţie.

Desigur, tocmai acest argou britanic foarte bine folosit va face misiunea traducătoarei (sau traducătorului) din România foarte dificilă. Dar, dacă nu aveţi răbdare pînă cînd va apărea o ediţie română a acestui roman sau dacă preferaţi să vă delectaţi cu el în original, vă invit fie să achiziţionaţi o ediţie tipărită de aici, fie să vă alegeţi un format electronic convenabil de pe pagina aceasta. (There is joy in sharing.) Căci Pirate Cinema este mult mai atractiv şi mai agreabil decît aş putea să vă relatez aici, în cîteva cuvinte.

În ceea ce mă priveşte, imediat cum am încheiat lectura (ba chiar înainte să scriu prezentarea de faţă) am început să citesc un alt roman de Cory Doctorow, scris în colaborare cu Charles Stross – Rapture of the Nerds. Dar despre acela cred că v-am relatat deja cu altă ocazie...

(P.S. Ediţia a doua a romanului meu Anul terminal poate fi comandată online, urmînd sugestiile de pe această pagină. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!)