luni, 26 septembrie 2011

John O'Farrell, "An Utterly Impartial History of Britain" (2007)

În octombrie 2007, prin amabilitatea vechiului meu prieten, Liviu Moldovan, am avut ocazia să parcurg un volum cu o abordare neobişnuită a istoriei Marii Britanii scris de John O'Farrell şi intitulat An Utterly Impartial History of Britain or 2000 Years of Upper Class Idiots in Charge (Black Swan, Londra, 2008). Spre mirarea mea, cu toate că evenimentele prezentate în această lucrare erau tot cam cele din alte cărţi de istorie cu acelaşi subiect, maniera de prezentare a fost atît de fermecătoare şi de amuzantă încît nu mi-a venit să las cartea din mînă şi am dus-o la bun sfîrşit în numai cîteva zile. Şi iată ce am aflat:

An Utterly Impartial History of Britain este împărţită în nouă capitole. Cel dintîi acoperă perioada străveche şi perioada ocupaţiei romane din Britania. Al doilea capitol prezintă Evul Mediu timpuriu, sau, dacă preferaţi, Vremurile Întunecate. Cel de-al treilea capitol prezintă ocupaţia normandă (1066-1216). În cel de-al patrulea capitol se discută Evul Mediu tîrziu (1216-1485), iar în capitolele al cincilea şi al şaselea dinastia Tudor (1485-1603), respectiv dinastia Stuart (1603-1714). Capitolul al şaptelea tratează despre revoluţii (1714-1815). Capitolul al nouălea prezintă Imperiul Britanic (1815-1914). În final, capitolul al nouălea se ocupă cu cele două războaie mondiale (1914-1945). (Nu vă faceţi griji, în volum sînt menţionaţi şi soţii Beckham.)

Ce diferenţiază această lucrare de altele este utilizarea umoristică a anacronismelor, lucru care nu poate decît să îl încînte pe un anumit fan al curentului steampunk. Astfel, printre discuţii despre bătălii, epidemii, descoperiri geografice şi mişcări sociale se strecoară referiri anacronice la iPad, piaţa imobiliară, traficul auto, muzică pop/rock şi aviaţie. De asemenea, expunerea este întreruptă periodic pentru scurte dialoguri imaginare amuzante între diferite personalităţi istorice.

Abordarea aceasta jucăuşă face cu atît mai emoţionante relatările despre evenimente istorice mai puţin cunoscute, precum armistiţiul din ajunul Crăciunului pe frontul de vest, în 1914, sau implicarea masivă a civililor proprietari de ambarcaţiuni în retragerea armatei britanice de la Dunkirk în cel de-Al Doilea Război Mondial. În egală măsură, autorul aduce un echilibru binevenit între informaţiile de natură politică (regi, prim-miniştri, guverne, partide), cele de natură militară (războaie, campanii, bătălii), cele de natură socială (mişcări de emancipare, greve, reforme) şi cele de natură culturală (dramaturgi, arhitecţi, artişti plastici). Iar tonul lejer, ritmul alert şi dozarea atentă a informaţiilor îi împiedică pe cititori să se plictisească sau să abandoneze lectura.

Desigur, este recomandabil să parcurgem mai întîi o altă istorie a Marii Britanii ca să nu rămînem cumva cu impresia că în secolul al zecelea scandinavii au adus în Anglia mobilă în pachete plate, că Asaltul Viking a fost o formaţie de heavy metal sau că ducele de Wellington a cîştigat concursul Eurovision cu melodia Waterloo. Dar An Utterly Impartial History of Britain merită cu siguranţă timpul şi banii dumneavoastră. Puteţi achiziţiona această carte de la importatorii mei preferaţi de la Librăria Nautilus, vizitînd pagina http://www.nautilus.ro/index.php?page=shop.product_details&flypage=shop.flypage&product_id=3729&category_id=8&manufacturer_id=0&option=com_virtuemart&Itemid=1. Eu, unul, am început deja să citesc o altă carte pe aceeaşi temă, una scrisă de istoricul Simon Schama. Dar despre aceea am să vă relatez cu altă ocazie.

(P.S. Fie că îmi scrieţi numele Pîtea, Pitea, Patea sau Pâtea, vă invit să îmi vizitaţi pagina oficială de web la adresa: http://sites.google.com/site/florinpitea/. Lectură plăcută!) 

3 comentarii:

d.orin spunea...

suna foarte interesant :)

bogdan spunea...

hahaha, ”Wellington a cîştigat concursul Eurovision cu melodia Waterloo”... păi cam așa a și fost :)

ioana spunea...

interesant