sâmbătă, 29 martie 2008

'Legiune' (1) (din volumul 'An/Organic')

"Ştersesem cea mai mare parte din celălalt exemplar şi înregistrasem mesajul nostru în intervalul rezultat, lăsînd doar atît din program cît să poată fi identificat ca fiind marfa adevărată." (William Gibson - "Johnny Mnemonic" )

Mi-ar plăcea să vă pot spune că Londra a înflorit într-o primăvară. Dar n-a fost aşa. Londra a înflorit într-o toamnă timpurie dintr-un an mohorît. O toamnă mai urîtă decît altele, bîntuită cînd de ploi reci, interminabile, cînd de fuioare de ceaţă în care se îngemănau funinginea fină şi condensul. Prin combinaţia aceea bolnăvicioasă, lămpile cu gaz din ferestre se iveau seara precum ochii gălbui ai unor demoni de piatră.

Nu ştiu precis în care loc din Londra a apărut prima dată un caz de înflorire, şi nici investigaţiile altor jurnalişti, nici cercetările pe care le-au efectuat detectivii de la Scotland Yard nu au dus la vreun răspuns cert în această privinţă, dar îmi amintesc cu precizie unde am văzut prima dată un asemenea caz.

Pe Podul Waterloo.

Era dimineaţă devreme, spre sfîrşitul lui august, iar lumina palidă şi murdară se strecura cu greu prin pîcla de ceaţă şi funingine. Treceam în drumul meu obişnuit spre redacţia jurnalului Daily Telegraph pe lîngă proaspăt-instalatele ornamente neogotice ale parapetului, cenuşii, simetrice şi reci, cînd am văzut o echipă de lucrători adunaţi împrejurul unei ciudăţenii.

În pofida aerului rece al dimineţii, îşi ţineau şepcile în mîini, căci vorbeau cu un domn distins, îmbrăcat în redingotă, pesemne unul dintre arhitecţi.

Ciudăţenia ar fi putut trece neobservată de un pieton grăbit sau neatent, şi majoritatea celor care mergeau încoace şi încolo pe pod chiar aşa erau. Timpul înseamnă bani, iar trecătorii respectabili se grăbeau să ajungă la birouri. Pe mine însă mă plăteşte "Daily Telegraph" cu un salariu destul de bun special ca să fiu atent.

Motivul pentru care lucrătorii clătinau din cap şi conversau cu voce scăzută, iar domnului cel distins îi venise sîngele în obraz, era unul dintre ornamentele parapetului. În loc să fie simetric, cuminte, ordonat precum celelalte ornamente, acesta era şui, mai încurcat decît glazura unui tort de nuntă, complex ca împletitura de iederă de pe un colegiu englezesc, unic.

- Cum a ajuns... asta aici? întrebă domnul, cu un efort vizibil de a păstra un ton civilizat.

Unul dintre lucrători, probabil maistrul, îşi suci şapca în mîini, încurcat.

- Nu ştim, şefu'. Aseară nu era.

- Cred şi eu că aseară nu era, răbufni domnul. Mă întreb cine e farsorul care a îndrăznit s-o aşeze acolo peste noapte.

Maistrul ridică o clipă privirea, apoi o lăsă la loc în pămînt.

- Şefu', e faină lauda, da' nici unu' din flăcăi n-ar fi în stare să facă o treabă d-asta.

- Şi, mă rog, cine a aşezat-o, atunci? Membrii Parlamentului, ieri după-amiază, cînd au încheiat dezbaterile din Camera Comunelor?

Cîţiva dintre lucrători aruncară priviri furişe dincolo de pod, în direcţia Parlamentului, şi zîmbiră pe sub mustaţă. Din veselia prost ascunsă se vedea clar că nu-i credeau capabili pe parlamentari să ducă la bun sfîrşit o zi de muncă cinstită, cu braţele.

- La cum e lucrătura, nu cred că-i în toată Marea Britanie un meşter pietrar care s-o poată face cu dalta şi ciocanul. Cu tot respectul, dom' şef, dacă ar fi vreunul, flăcăii din echipă şi cu mine am lăsa posturile şi ne-am angaja ucenici la el ca să-i furăm meşteşugul.

Domnul se uită cu mai multă atenţie la nervurile delicate, întreţesute.

- Se poate. Nu era în proiect şi vreau s-o înlocuiţi cu o rozetă standard înainte să faceţi orice altceva pe ziua de azi. Cît se poate de repede.

Cam fără tragere de inimă, oamenii răspunseră "Da, şefu', să trăiţi," şi se duseră după baroase.

(Volumul 'An/Organic' este acum disponibil cu preţ redus la adresa:http://www.amaltea.ro/carte_99_AN_ORGANIC.html. Lectură plăcută! )
Posted by Picasa

Niciun comentariu: